Inca din anul 2000 i.Cr., fierul era folosit pentru confectionarea armelor, a uneltelor si a altor obiecte functionale, dar de-abia in sec. XVII tehnicile inovatoare de topire a fierului au vestit o noua „Epoca a Fierului” si o gama mult mai vasta de produse.

Varf lance sec. III i.Cr.

Istoria prelucrarii metalelor dateaza de peste 6000 de ani. A fost atat de importanta in Antichitate incat doua perioade istorice – Epoca Bronzului si Epoca Fierului – sunt denumite dupa metale. Epoca Fierului a inceput pe la anul 700 i.Cr. in Europa si 100 de ani mai tarziu in China. Ultimii ei ani s-au suprapus pe inceputurile Imperiului Roman. Fierul a fost insa folosit cu mult timp inainte de Epoca Fierului si multe veacuri dupa aceea avea sa fie materialul-cheie de la inceputurile Revolutiei Industriale.
Locuitorii Anatoliei faceau arme din fier intre 1000 si 1500 i.Cr. Folosirea fierului s-a raspandit de acolo in Europa, Asia si Africa. Fierul a fost adus in Marea Britanie de celti, care creasera o cultura a Epocii Fierului la Hallstatt in Alpii Austrieci inainte de raspandirea lor catre apus.

Fierul avea trei avantaje fata de bronz: se puteau face taisuri mai ascutite si mai durabile, nu era nevoie sa fie combinat cu alt metal si se gasea pe arii intinse. Era folosit pentru confectionarea cuielor, uneltelor, armelor, unor parti din harnasamentul cailor, instrumente de gatit, podoabe si obiecte religioase. Dar, in preistorie era imposibil sa se realizeze o temperatura suficient de inalta in furnale pentru a topi minereul de fier si a-l turna intr-o forma.
Dupa topire, bucatile de fier erau culese din zgura, reincalzite si batute cu ciocanul. Furnalele erau incalzite cu carbune de lemn, si timp de secole intregi au fost necesare cantitati mari de copac si de minereu pentru a obtine fierul. Numeroase mine importante se aflau in Germania.
NOUA EPOCA A FIERULUI
Suedia exporta fier pe la 1300 si a ramas principalul producator de fier pana in sec. XVIII. In 1709, Abraham Darby din Coalbrookdate, Anglia, a descoperit cum se poate produce fier de buna calitate cu cocs, insa impactul descoperirii lui s-a facut simtit abia dupa jumatate de secol.

Pe vreme de pace sau razboi, cererea de produse din fonta si din fier forjat, sporea, iar productia de fier si de carbune crestea la randul ei intr-un ritm fara precedent. Catre sec. XVIII, peste trei sferturi din productia de fier din Marea Britanie era amplasata in bazinele carbonifere.

Primul pod de fier la Coalbrookdale construit in 1779.

Prima barja din fier, construita de John Wilkinson, a fost lansata la apa in 1787 pe raul Severn, unde s-a construit si primul pod din fier la Coalbrookdale in 1779. Odata cu utilizarea fortei aburului, fierul a inregistrat o cerere si mai mare pentru constructia de masini, cai ferate si de nave. Prima etapa a Revolutiei Industriale depindea de fier.
Marea Britanie a fost lider in aceasta noua „epoca a fierului”, dar a pierdut teren in sec. XIX, cand si alte tari au urmat propria lor cale spre industrializare. Odata cu dezvoltarea tehnologiei, fierul a inceput sa faca loc otelului – produs din fier, carbon si alte elemente – un metal mai flexibil si mai adaptabil, care fusese fabricat in cantitati mici timp de secole. In 1914, SUA producea aproape de patru ori mai mult otel decat Marea Britanie.
La sfarsitul sec. XX minereurile de calitate superioara si ieftine din America Latina si din Australia au avut un rol important pe piata internationala.
Insa fierul, caruia fiintele umane i-au dat forma aproape 4000 de ani, ramane cel mai important metal folosit si in zilele noastre.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest