La prima vedere, n-ar putea fi mai diferite. Si totusi, Pamantul si Luna formeaza un cuplu inseparabil. Istoria singurului nostru satelit este de fapt strans legata de cea a planetei noastre.

Luna s-a nascut atunci cand fragmente dintr-o coliziune intre Pamant si un planetoid foarte mare s-au recombinat si s-au angajat pe orbita in jurul Pamantului.
O sfera moarta, fara atmosfera, unde diferenta de temperatura de la lumina la intuneric este de 100 grade C; un corp ceresc a carui suprafata este presarata cu cratere, lanturi muntoase si mari intinderi de lava rece; o stea ce pare parasita si totusi, este in atentia tuturor. Observat de mii de ani, studiat si ravnit, satelitul nostru – Luna – este singurul corp ceresc pe care o fiinta umana a pus vreodata piciorul. Intre iulie 1969 si decembrie 1972, 12 oameni au avut privilegiul sa se afle acolo, la 384 000 de kilometri departare de Pamant.
O nastere exploziva
Sistemul Solar era foarte tanar cand s-a format Pamantul. Ca si celelalte planete, aceasta a suferit bombardamente intense de meteoriti. Si apoi, un corp ceresc cu dimensiunile planetei Marte l-a ciocnit violent. Fragmente din cele doua corpuri s-au amestecat si au intrat pe orbita in jurul Pamantului. Treptat, bucatile s-au concentrat si au format Luna de astazi, un satelit relativ mare, caci in prezent are cam un sfert din diametrul Pamantului. Scenariul catastrofei a fost confirmat prin analiza rocilor lunare aduse de diverse misiuni (cu echipaj uman si automate) de pe satelit. Luna este formata intr-adevar din elemente usoare provenite din crustele exterioare ale celor doua sfere care s-au ciocnit. De aceea, este ceva mai putin densa decat Pamantul.

Bombardat de meteoriti
Pe Pamant au fost aduse circa 382 de kilograme de esantioane lunare. Informatia continuta de aceste dovezi valoroase, impreuna cu cercetarile efectuate la fata locului (folosind uneori roboti), ne-au dus la o mai buna intelegere a istoriei Lunii.
Astazi, stim ca satelitul trebuie sa fi avut o perioada activa foarte scurta. La inceput, caldura a fost atat de puternica incat a topit rocile. Atunci, Luna era acoperita cu magma, care s-a racit treptat si a cristalizat. Bombardata de o ploaie de meteoriti, crusta s-a fracturat pe alocuri, permitandu-i magmei sa iasa afara.  Aceste mari intinderi corespund cu ceea ce s-au numit mari, formand zonele mai intunecate de pe Luna, vizibile de pe Pamant cu ochiul liber. In realitate, peisajul lunar a fost alcatuit in intregime de meteoritii cazuti care au format cratere, cute si masive. Totusi, in timp ce peisajul de pe Terra se modifica in permanenta, Luna nu s-a schimbat aproape deloc intr-un rastimp de aproape 4 miliarde de ani.
Atractie reciproca
Pamantul si Luna sunt legate prin forte gravitationale. Si, exact asa cum pamantul actioneaza asupra Lunii, Luna exercita o puternica influenta asupra Pamantului, in special asupra oceanelor. Masele de apa sunt deformate prin fenomenul de miscari mareice, care poate fi extrem de spectaculos. Recordul de inaltime pentru flux, de peste 19 metri, a fost inregistrat in Fund Bay, in Canada. Actiunile Lunii afecteaza si straturile superioare ale scoartei terestre. La fiecare trecere a Lunii se pot masura deplasari terestre asemanatoare mareelor de aproape 30 de centimetri. Pamantul este mai maleabil decat s-ar crede.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest