Amfiteatrul in care imparatii romani transformau suferinta umana in distractie pentru mase este aztazi o atractie turistica a Romei moderne.
Colosseumul din Roma a fost cea mai mare constructie dedicata luptelor de gladiatori. Chiar si in ruina, el ramane cel mai celebru monument roman ce a supravietuit pana in zilele noastre.

S-ar putea ca luptele intre gladiatori sa-si aiba originea in ritualurile funerare ale eruscilor – care au trait intre 900 si 200 i.Cr. – pentru a aduce un sacrificiu uman in onoarea unei rude decedate. Ele au evoluat in spectacol public la Roma in sec. II i.Cr. Primele lupte erau organizate in Forum. Pe Campul lui Marte a fost construit un amfiteatru, dar acesta a fost distrus in marele incendiu din anul 64 d.Cr. Cand imparatul Vespasian (69-79) s-a intors victorios din razboaiele civile ce au urmat mortii lui Nero, a considerat ca un nou amfiteatru ar fi un mijloc bun de a castiga popularitate. Locul ales era bazinul unui lac artificial de pe domeniul unde se construise palatul lui Nero, Casa Aurie. Cladirea a fost conceputa la scara mare, 190 m diametrul si 50 m inaltime.
Spectatorii stateau asejati sau in picioare pe patru terase; cei de vita nobila ocupau randurile din fata si exista o loja pentru familia imperiala si un loc de onoare pentru cele sase vestale, veneratele preotese ale Romei. In spatele gradenelor si sub ele se aflau scari si coridoare.
Se organizau jocuri cate 175 de zile pe an. Alaturi de luptele de gladiatori, aveau loc si venationes – vanatori de animale salbatice, precum lei, tigri, ursi, hipopotami, elefanti, mistreti, pantere, leoparzi, struti, girafe, tauri salbatici, crocodili, hiene si lupi.
Gladiatorii in majoritatea lor erau sclavi, dar mai erau si criminali sau prizonieri de razboi, si pe langa ei, voluntari ce doreau sa dobandeasca faima si avere. Erau clasificati in functie de armura purtata si de stilul de lupta. Un retiarius purta o plasa, trident si pumnal; tracii aveau un coif cu marginea lata, un scut mic rotund si un cutit lung, curbat, numit sica. Samnitii si myrmillonii erau mai greu de inarmat. Altii luptau calare sau din care.
Desi salutul oficial al gladiatorilor era „Ave, Caesar! Moritori te salutant!”, nu toate confruntarile se terminau cu morti; se tragea la sort si un perdant indraznet putea fi crutat. Unii supravietuitori pana la varsta retragerii isi infiintau scoli de antrenament pentru noii gladiatori. Dar atunci cand prizonierii de razboi sau criminalii – printre care si crestini – erau aruncati in groapa cu animale salbatice, intentia era clara: toti trebuiau sa moara. Criminalii erau ucisi in alte moduri salbatice, printre care cel de a fi imbracati intr-o tunica inmuiata in gudron si apoi li se dadea foc.
Un program de trei zile cuprindea lupte de gladiatori si doua zile de vanatori. In cea de-a treia zi, arena se umplea cu apa pentru o naumachia, o lupta navala cu ambarcatiuni adevarate; iar una dintre acestea, organizata pe vremea imparatului Claudius, a implicat 19 000 de oameni. Ca si luptele si vanatorile, spectacolele cu apa erau sangeroase.
Dupa zece ani de constructie, Colosseumul a fost deschis in anul 80, in timpul domniei fiului lui Vespasian, Titus; la inceput a fost numit Amfiteatrul Flavian, dupa dinastia din care faceau parte cei doi constructori ai sai, si doar mai tarziu i s-a spus Colosseum, insemnand „gigantic”.

Jocurile inaugurale au durat 100 de zile. Dintre cei 10 000 de participanti, cei mai multi au fost ucisi si au fost masacrate 5 000 de animale.
Ultimele Jocuri consemnate au avut loc in Colosseum in 523, la un secol dupa interzicerea lor oficiala.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest