La numai 30 de ani după înfrângerea catastrofala in război si ocuparea ei de către o putere străină, Japonia își adaptase tradițiile sociale pentru a crea o cultură a afacerilor unica. Recompensa a fost poziția economica mondiala de frunte.

In decurs de cinci ani de la înfrângerea ei in cel de-Al Doilea Război Mondial, Japonia a cunoscut o creștere fenomenala. Producția ei economica a crescut cu peste 9% anual intre 1950 si 1973 si cu 3,5% anual intre 1973 si 1994.

Impăratul MEIJI (1852-1912) 明治天皇

Pana la restabilirea in 1868 a puterii împăraților si inaugurarea Perioadei MEIJI, Japonia era o tara relativ subdezvoltata. La sfârșitul sec. XIX, economia nu ținea pasul cu noua ei putere militara, dar in 1939, se crease o structura industriala bazata pe producția de textile din bumbac si mătase, industria alimentara si siderurgie. Primele uzine siderurgice se deschiseseră in 1902. Apăruseră si conglomerate numite zaibatsu, conduse de familii precum Mitsui, Mitsubishi si Yasuda.
Competitivitatea tarii s-a transformat după ocupația americana, care se încheiase in 1952, stimulata de importul de tehnologie americana – in construcția de mașini si construcțiile navale, de pilda – si prin exploatarea ideilor americane chiar mai bine decât o făceau americanii. Japonia a cunoscut o tranziție liniștită de la industriile primei revoluții industriale (textile, siderurgice, construcții navale) la industriile caracteristice celei de-a doua revoluții (automobile, utilaje, construcția de mașini) si in cele din urma la cea de-a treia (computere, semiconductori, electronica).
Stabilitatea industriilor guvernamentale a constituit unul din factorii de succes ai Japoniei. Un altul a fost natura relațiilor intre guvern si industrie, mai ales rolul Ministrului Comerțului Internațional si Industriei, ca agenție de dezvoltare.

Relația a evoluat in interesul ambelor părți, guvernele trecând de la un rol dictatorial in anii ’50 la cel de “îndrumare administrativa” in anii ’60, mai ales sub primul ministru Hayato Ikeda intre 1960 si 1964. Ajutorul statului a constat printre altele in concesii fiscale si controlul importurilor.

Hotel capsular din Tokyo

Zelul antreprenorilor s-a dovedit si el crucial in egala măsura cu modul de administrare a industriei japoneze. Forțele de ocupație americane desființaseră conglomeratele (zaibatzu), dar acestea au renăscut sub forma de keiretsu, grupuri de întreprinderi strâns legate intre ele, conduse de manageri cu înaltă calificare profesionala. Antreprenori, precum Akio Morita si Masaro Ikuba de la Sony si Soichira Honda, si Takeo Jujisawa de la Honda, au ilustrat dinamismul oamenilor de afaceri de frunte, care considerau competiția internațională drept o bătălie ce trebuia câștigată.
SECRETUL SUCCESULUI. Secretul succesului japonez in manufactura s-a datorat in cea mai mare măsura corporațiilor sale (kaisha), in cadrul cărora se acorda o deosebită atenție tehnologiei, cercetărilor si, mai presus de orice, organizării personalului. Companii de frunte au creat rețele pentru a împărtăși informațiile de piață si in materie de tehnologie si pentru a aborda in comun guvernul, combinând colaborarea cu competitivitatea. Muncitorilor li s-au oferit locuri de munca pe viata, promovare potrivit vechimii in serviciu, rotația cadrelor si cursuri de perfecționare profesionala.
Cu toate ca mai târziu a avut de lupta pentru a-si menține avântul, Japonia rămâne o putere economica de prim rang.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest