Louis Pasteur a fost pionierul aplicării științelor in medicina, descoperind cauzele nevăzute ale unor boli devastatoare.

Fără a fi medic, chimistul si microbiologul Louis Pasteur (1822 – 1895) este fără îndoială un gigant al medicinii mondiale. Celebrat in timpul vieții, după moarte a dobândit o aura de sfânt, fiind considerat un erou al pionieratului in domeniul bacteriologiei.
In spatele aparentei sale simplități, al dăruirii fata de familie si al patriotismului se ascundea un om extrem de ambițios. A devenit persoana publica, numeroase străzi si piețe din întreaga Frantă purtându-i numele.
Provenind dintr-o familie modesta, Pasteur a obținut un loc la faimoasa Școală Normala Superioara din Paris, unde a studiat chimia.
La începutul carierei, a cercetat unele probleme practice cum ar fi alterarea vinului si a berii sau acrirea laptelului.
Pentru a împiedica producerea acestora, Pasteur a pus la punct un proces nou de tratare la cald, numit in prezent pasteurizare.
Analizarea fermentației printr-o serie de experimente laborioase l-a condus la respingerea vechii teorii a generării spontane, Pasteur fiind convins de prezenta universala a microorganismelor – microbi si germeni -, care afectează organismele vii.
Următorul pas a fost cel al aplicării acestor descoperiri biologice in medicina. Convins ca multe boli sunt rezultatul infecției cu bacterii invizibile, Pasteur a demonstrat ca poate fi obținută imunitatea prin înlocuirea unei varietăți mai blânde a agentului care a provocat boala.

Mai întâi s-a ocupat de bolile animalelor: într-un celebru test făcut in cazul antraxului la o fermă de la sud de Paris, in 1881, un grup controlat de oi netratate a murit, in vreme ce oile pe care le vaccinase cu noul sau vaccin împotriva antraxului au supraviețuit.

Pasteur privește cum i se injectează lui Joseph Meister fluid de la un animal turbat. Doua săptămâni mai târziu, băiatul era vindecat.

INVINGEREA BOLII. Succesul cel mai spectaculos obținut de Pasteur a fost vaccinul împotriva turbării, o boala frecventa si letala in epoca. La 6 iulie 1885, i-a fost adus Joseph Meister, un băiat care fusese muscat de un câine turbat. Pasteur i-a administrat noul vaccin la care lucra si copilul nu a contractat boala. Vaccinul a fost apoi adoptat pe scara larga; dovedindu-se un succes, utilizarea lui s-a răspândit rapid in întreaga lume. Microbiologul a devenit un erou, fiind copleșit cu fonduri pentru înființarea unui laborator de cercetare modern la Paris, Institutul Pasteur.

Pasteur a fost întemeietorul bacteriologiei ca știință practica, avându-l ca rival, pe parte teoretica, pe germanul Robert Koch (1843 – 1910). După secole de speculații confuze, s-a stabilit in sfârșit ca bolile infecțioase si contagioase erau provocate de microorganisme vii. Curând au fost produse vaccinuri eficiente pentru boli periculoase, precum difteria si holera. Cu toate acestea, pentru medicamentele ce aveau sa distrugă bacteriile – revoluționarele antibiotice – a fost nevoie sa se aștepte pana in anii ’40 ai sec. XX, când a apărut penicilina.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest