Omul a uitat cine este cu adevarat.

El este aproape hipnotizat de o anumita idee despre sine insusi, pe care o poarta cu sine toata viata, fara sa stie ca nu este el, ci numai umbra sa. Iar aceasta umbra nu poate cunoaste nici un fel de implinire.

Nu este nevoie de nici un razboi, de nici o lupta; nu este nevoie nici de gelozie, nici de ura. Viata este atat de scurta, iubirea este atat de pretioasa…
Iar atunci cand poti sa iti umpli viata de iubire, de armonie, de bucurie, cand poti sa o transformi intr-o poezie si ratezi, esti singurul raspunzator de acest lucru, tu si nimeni altcineva.
Este doar o problema de intelegere; o pura intuitie este suficienta pentru a nu te lasa tarat de fortele intunericului, ale negativitatii, ale distrugerii.
Doar putina atentie este necesara pentru a te devota creativitatii, iubirii, sensibilitatii, si pentru a transforma aceasta viata intr-un cantec – astfel incat viata sa fie un dans, iar moartea sa fie numai un punct culminant al acestui dans; astfel incat sa traiesti total si sa mori total, fara sa te plangi, ci cu deplina gratitudine si multumire fata de intreaga existenta.

http://Adi Intrebare