Sir Winston Churchill a fost un om de geniu imprevizibil care, prin modul in care a condus destinele Marii Britanii in cel de-Al Doilea Război Mondial, a jucat un rol cheie în înfrângerea fascismului în Europa.

Când a devenit membru al parlamentului la vârsta de 25 de ani, Sir Winston Churchill (1874 – 1965) avea deja in spate o cariera de militar si de corespondent de război.

Într-un afiș de război american, Churchill reprezinta “rasa bulldog”.

Churchill s-a născut in politica: tatăl sau, Lordul Randolph Churchill, fusese ministru de Finanțe conservator. Trecerea lui Winston in 1904 de la unioniști la liberali i-a făcut pe unii să creadă că n-ar fi decât un oportunist. Daca era adevărat, momentul ales a fost perfect. In deceniul următor, a urcat rapid scara ierarhică liberala, ajungând să dețină portofoliul Comerțului, al Internelor si, in 1911, a devenit Lord al Amiralității.
Primul Război Mondial i-a adus lui Churchill dezastrul politic. A încercat să pună capăt impasului sângeros de pe Frontul de Vest cu un atac împotriva Turciei, dar debarcarea pe Dardanele s-a dovedit un eșec, iar el a fost făcut țap ispășitor.
“NU VOM CAPITULA NICIODATA”. După război, Churchill s-a întors la conservatori. A devenit ministru de Finanțe (1924 – 1929), dar in anii ’30 atașamentul sau romantic fata de Imperiul Britanic si atacurile sale la adresa politicii de compromis a guvernului fata de Hitler l-au ținut in afara cabinetului. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial in 1939, nici un alt politician nu a dat dovada de o opoziție atât de ferma fata de ascensiunea fascismului. A devenit prim-ministru in 1940. Churchill credea ca s-a născut pentru aceasta clipa. Discursurile sale erau pline de sfidare, iar încrederea sa exuberanta in victorie a inspirat si molipsit întreaga națiune. Pe jumătate american, Churchill a cultivat sprijinul american si, după intrarea SUA in război in 1941, a promovat colaborarea intre cele doua tari, care s-a dovedit cruciala in efortul de război.

Deși adversar al comunismului, Churchill si-a dat seama ca o cooperare cu Stalin era un râu necesar. Victoria laburiștilor in alegerile din 1945 i-a întrerupt cariera politica de vârf.

Churchill vizitează frontul din Normandia la 12 iunie 1944, in timpul invaziei aliate a Franței. In stânga, generalul Montgomery.

Întrucât publicase anterior lucrări biografice si istorice, s-a reîntors la scris, punând pe hârtie propria sa istorie a războiului.
Realizările sale literare i-au adus, in 1953, Premiul Nobel pentru Literatura. A devenit din nou prim-ministru (1951 – 1955) in timpul Războiului Rece, atunci când ceea ce descrisese in 1946 drept “Cortina de Fier” coborâse pentru a despărți Europa Răsăriteană de cea Apuseană, însă puterile sale începuseră sa slăbească după atacul cerebral suferit in 1953.
Către sfârșit, Churchill a fost nevoit sa accepte ca influenta globala a Marii Britanii era in scădere. La funeraliile sale naționale de la Londra, conducătorii lumii s-au strâns pentru a aduce un ultim omagiu marelui lider britanic si a marcat sfârșitul erei imperiale a tarii sale.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest