Deși sclavia a fost un lucru obișnuit in istorie, de-abia in sec. XVIII s-a ajuns la transportarea a milioane de africani spre tari străine, peste oceane.

Una dintre primele marturii istorice despre sclavie se regăsește in Biblie, care povestește despre vinderea lui Iosif in Egipt. In Antichitate sclavia se încadra in normalitate. Filozoful grec Aristotel scria ca sclavii trebuie sa fie de rasa “inferioara” si ca, fiind proprietatea stăpânilor lor, nu aveau nici un drept. Civilizațiile antice erau adeseori susținute de munca sclavilor, dar sclavii nu se împăcau întotdeauna cu soarta. Cea mai cunoscută răscoală a sclavilor din Imperiul Roman, din 73 i.Cr., a fost condusa de Spartacus. Alte forme ale muncii forțate i-au constrâns pe țăranii care au construit Marele Zid Chinezesc, sau pe iobagii din Europa medievala să muncească pentru seniorii lor, adeseori fără plata.

Sclavi culeg trestie de zahar.

In Antichitate, majoritatea sclavilor erau prizonieri de război luați in captivitate ca forța de munca pentru cuceritori. In sec. XV, după călătoriile exploratorilor portughezi in Africa si mai apoi in Americi, a început să apară un altfel de sclavie. In 1482, Diego d’Azambuja a construit in Ghana de astăzi castelul Elmina, prima dintre fortărețele destinate să îi tina prizonieri pe africani înainte de a fi îmbarcați pe corăbii in drum spre plantațiile din Lumea Noua. Si alte națiuni si-au dorit un rol in acest comerț. In 1660 a fost înființata o societate britanica, denumita ulterior Campania regala africana, care a ajuns in scurt timp sa domine comerțul cu sclavi.
Dăm oameni contra zahăr. Corăbiile plecau din Bristol si Liverpool încărcate cu mărfuri pentru Africa Occidentala. Moneda obișnuită era drugul de fier. La sosire, mărfurile erau schimbate pe sclavi. Britanicii capturau rareori ei înșiși sclavii.
Acestea erau cumpărați de la africanii care ii capturaseră in urma războaielor sau a incursiunilor. Sunt tipice instrucțiunile lui John Merrick din Africa: “sa nu cumpere sclavi bătrâni sau copii, ci numai bărbați si femei, tineri si sănătoși”.

Nu se ținea seama de legăturile de familie, părintii in vârstă erau abandonați, copiii erau lăsați fără părinți.

Un afiș din 1822 din Richmond, Virginia face reclama la negri de vânzare.

Corăbiile pline se îndreptau spre America si Indiile de Vest. Încărcătura era înghesuită. Bolile proliferau si multi mureau, cadavrele lor fiind aruncate la rechini. Multi dintre sclavi încercau sa se sinucidă, aruncându-se peste bord sau refuzând să mănânce. Unul dintre ei, Equiano, descrie cum erau biciuiți din ora in ora ca să mănânce: “N-am văzut niciodată la ai mei o asemenea cruzime.” Supraviețuitorii erau vândut ca forță de munca pe plantațiile de zahăr in Indiile de Vest si de tutun, ulterior si de bumbac, in USA. Aceste mărfuri erau si principala încărcătură a corăbiilor care se întorceau in Anglia. Era un comerț lucrativ, fiecare etapa a călătoriei fiind profitabilă.
Comerțul african era ceva nemaivăzut. Niciodată nu mai fuseseră transportați atâți oameni, nu numai in altă tară, dar si pe alt continent. Intre 1795 si 1804, circa 400 000 de sclavi au fost scoși din Africa de nave plecate din porturile britanice. Numărul total, numai pentru sec. XVIII, ar putea fi de 4 milioane.

Condițiile in care munceau nu erau neapărat mai rele decât cele ale lucrătorilor cu plata din alte tari, fiind proprietari nu aveau nici un interes sa-si deterioreze “avuția”. Dar viețile lor erau otrăvite in special de lipsa speranței privind situația in care se aflau.

Sclavi.

Tentativele de răscoală, dintre care cea mai cunoscută este cea a lui Nat Turner din 1830, n-au avut din start nici o șansă.
Sclavia a început să fie condamnata in 1688, printr-un pamflet a lui Francis Daniel Pastorius din Pennsylvania, iar in Marea Britanie problema a fost adusa in fata justiției de Granville Sharp in 1772. Filantropul William Wilberforce a condus opoziția fata de comerțul cu sclavi si a trăit sa-l vadă scos in afara legii in 1807, curs urmat in curând de alte tari europene. A trebuit însă sa vina anul 1833 pentru ca sclavia sa fie abolita in coloniile britanice, iar in SUA a fost necesar un război civil sa se ajungă la emanciparea statelor din Sud.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest