Biblia contine cele mai sacre carti ale evreilor si crestinilor. Vechiul Testament ebraic include texte ce dateaza din sec. X i.Cr. Mai tarziu, crestinii au adaugat Noul Testament, inspirat din viata lui Isus.

Crestinii si evreii venereaza ansamblul de texte din Vechiul Testament ca scripturi inspirate si cred ca in paginile lui salasluieste cuvantul lui Dumnezeu. Dar ei interpreteaza diferit inspiratia lor divina. Evreii ortodocsi,  de pilda, sunt convinsi ca fiecare cuvant din Pentateuh (principalele cinci carti ale Bibliei) i-a fost dezvaluit lui Moise pe Muntele Sinai. Unii crestini protestanti insista ca toate povestile din Biblie sunt reale. Alti evrei si crestini nu le iau ca atare si considera o parte din materialul biblic ca fiind simbolic sau mitic, nu o consemnare faptica.

Coperta acestei Sfinte Scripturi din 1979 este decorata cu filigran de argint.

VARII SURSE. VARII TEXTE. Istoria a fost importanta pentru scriitorii biblici. Atat evreii, cat si crestinii cred ca Dumnezeul lor s-a aratat in evenimentele adevarate din lumea reala. Biblia ebraica are naratiuni ce traseaza istoria poporului  lui Israel, oracole profetice care vad mana lui Dumnezeu in evenimentele politice si sociale din viata lor de zi cu zi, si colectii de cantece si scrieri intelepte care dau sfaturi practice in legatura cu modul in care sa se traiasca pe calea cea dreapta in conformitate cu vointa lui Dumnezeu.
Crestinii cred ca Dumnezeu a intrat in istorie in perioada lui Isus din Nazaret. Ei au adaugat la Biblia ebraica propriile lor scripturi, scrise in limba greaca – “Noul Testament”. Acestea constau in Epistolele Sfantului Apostol Pavel si ale ucenicilor lui Isus si din prezentari ale vietii lui Isus atribuite evanghelistilor Matei, Marcu, Luca si Ioan.

Crestinii continua sa venereze scripturile evreiesti (Vechiul Testament) pe care le considera un preludiu la venirea lui Isus, ultimul cuvant al lui Dumnezeu catre omenire. Cu toate acestea, scriitorii biblici nu au avut obiectivitatea istoricului modern. Scriitorii facerii – prima carte a Bibliei – au inclus doua versiuni diferite ale Creatiei si ale Potopului. Iar scriitorii crestini au dat relatari contradictorii ale unor evenimente precum Invierea. Toti au fost preocupati mai ales de semnificatia divina a evenimentelor. Cele mai vechi parti din Pentateuh dateaza probabil din sec. X i.Cr., cu toate ca unii experti le plaseaza in sec. VIII sau chiar VI. Scrierile profetice dateaza din sec. VII-VI i.Cr., iar cartile Intelepciunii din Apocrifa, “apendicele” la Vechiul Testament, au fost scrise probabil in sec. II i.Cr. Textele Noului Testament au fost scrise intre anul 50 d.Cr. si inceputul sec. II. Cel mai vechi fragment ale textelor ebraice sunt Papirusul Nash, gasit in Egipt in 1902, si Manuscrisele de la Marea Moarta, descoperite in 1947 in niste pesteri aflate la 24 km de Ierusalim. Parti ale Bibliei au fost traduse in 1500 de limbi.

Primele traduceri fragmentare in latina, cunoscute sub numele generic de Italia sau Vetus Latina dateaza din sec. II-IV. Prima traducere integrala (Vulgata) in latina i-a apartinut Sf. Ieronim, la inceputul sec. V.  Aceasta Vulgata a fost declarata in 1546, la Conciliul de la Trento, versiunea romano-catolica autorizata a Bibliei. Poate ca cea mai influenta traducere in engleza este cea a lui William Tyndale, multe sintagme ale acesteia regasindu-se in versiunea autorizata din 1611 realizata sub regele Iacob I pentru Biserica Anglicana.

Biblia regelui Iacob I de la 1611.

Prima traducere in limba romana din “Vechiul Testament” – Palia de la Orastie – cuprinzand primele doua carti “Bitia” (Geneza) si “Ishodul” (Exodul) a fost tiparita in Orastie in 1582 de catre mesterii tipografi Serban, fiul diaconului Coresi, si Marian. Prima traducere integrala a Bibliei in Romania, Biblia de la Bucuresti (1688), facuta de fratii Serban si Radu Greceanu, a fost tiparita din initiativa lui Serban Cantacuzino, domnul Tarii Romanesti. Este un monument al limbii romane vechi, cu rol deosebit in dezvoltarea limbii literare. O a doua traducere integrala in limba romana a Bibliei, Biblia de la Blaj (1795), ii apartine lui Samuil Micu.
Preocuparea pentru adevarul literar al Scripturii este un apanaj al modernitatii occidentale. In sec. XVI, cand s-au angajat in revolutia stiintifica, europenii se asteptau sa gaseasca in scripturi fapte verificabile ca cele pe care le cautau in laborator. Filozofii Iluminismului din sec. XVII au pus sub semnul intrebarii crestinismul si existenta unui Dumnezeu. In sec. XIX, teoria evolutionista a naturalistului Charles Darwin a starnit o controversa aprinsa dat fiind ca ea contrazicea Cartea Genezei. Aceste opinii contradictorii au facut ca statutul scripturilor sa fie problematic pentru numerosi crestini si evrei din ziua de azi.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest