REGELE ENGLEZ SI BARONII. Regele Ioan al Angliei se afla intr-o situatie critica in 1215. Era urat de nobilime din cauza domniei sale arbitrare si a impozitelor grele, dispretuit din cauza cruzimii si vietii depravate. Londra a cazut in mana baronilor rebeli la 17 mai si, la 15 iunie, acestea s-au intalnit cu regele la Runnymede, pe malul Tamisei, unde Ioan Fara de Tara a depus sigiliul regal pe Magna Charta.

Nu ar fi facut acest lucru fara medierea iscusita a lui Stephan Langton, arhiepiscop la Cantebury. Charta prevedea ca nici un om liber sa nu poata fi intemnitat, proscris sau exilat, sau deposedat de bunurile sale „decat dupa ce era legal judecat de egalii sai sau de legea pamantului”, si stabilea o serie de drepturi si libertati. Cu toate ca Ioan a incercat sa-si retracteze hotararea, Manga Charta a supravietuit nu doar ca piatra fundamentala a constitutiei engleze, ci si ca simbol si izvor de inspiratie pentru libertatea de pretutindeni.
AZTECII SI CONCHISTADORUL. Civilizatia azteca din America Centrala, concentrata in Tenochtitlan, Mexic, era una din mandriile lumii in sec. XV si inceputul sec. XVI. Un imperiu de 15 milioane de oameni era condus cu mare eficienta, in timp ce frumusetea obiectelor sale artizanale din aur si argint nu era egalata decat de splendoarea arhitecturii. Au venit apoi europenii, setosi de cuceriri. Hernan Cortes, un aventurier spaniol insotit de alti conchistadori, a ajuns la Tenochtitlan la 8 noiembrie 1519. „In fata unor astfel de privelisti minunate la care sa privim, nu stiam ce sa spunem, si nici daca ceea ce aparea in fata ochilor nostri era real”, avea sa-si aminteasca unul din insotitorii lui Cortes. Una dintre acele privelisti a fost si imparatul aztec, Montezuma II, purtat pe o litiera sub un baldachin din pene verzi, impodobit cu aur, argint si perle. Sau schimbat daruri si spaniolii au fost intampinati cu caldura, ospitalitate pe care Cortes a rasplatit-o luandu-l ostatic pe Montezuma.
Cortes, ajutat de credinta aztecilor ca el era zeul alb cu barba Quetzalcoatl, care se reintorsese potrivit legendei, l-a folosit pe Montezuma ca purtator de cuvant. Nefericitul imparat a fost in cele din urma lepadat de cativa dintre supusii sai in timp ce pleda pentru liniste si pace. Tenochtitlan a cazut in fata fortelor lui Cortes in 1521. Epoca aztecilor a luat sfarsit, cea a „Noii Spanii” tocmai incepea.
COMANDORUL AMERICAN SI SAMURAIUL. Timp de mai bine de doua secole, Japonia a fost o societate complet inchisa. La 8 iulie 1853, acea epoca a luat sfarsit atunci cand comandorul Matthew Perry din Marina Militara a SUA s sosit in Golful Edo in apropiere de Tokyo cu o flota de sase nave propulsate cu forta aburului si cu instructiuni prezidentiale sa deschida acea tara comertului american. „Ca pasarile salbatice cand apare brusc un nepoftit”, descria unul dintre oamenii sai reactia de panica a pescarilor bastinasi, care au luat-o la goana. In cele din urma, Perry a predat o caseta ce continea cererile lui si a promis sa revina anul urmator – ceea ce a si facut, in februarie 1854, dar de data aceasta cu noua nave. In saptamanile ce au urmat s-a desfasurat un imens dans diplomatic. Americanii au oferit daruri: cinci galoane de whisky pentru fiecare oficial, iar pentru conducatori cate o locomotiva cu aburi in miniatura si bautura. Japonezii au facut demonstratii de lupte sumo, carora Perry le-a raspuns cu un exercitiu de instructie pe plaja; in cele din urma, nu prea incantate, gazdele au semnat un Tratat de Amicitie si Prietenie prin care se deschideau doua dintre porturile japoneze.
Se intalnisera doua civilizatii si cea cu marile nave negre a fost cea care a avut de castigat.
CEI TREI MARI. In ianuarie 1919, dupa sfarsitul primului Razboi Mondial, aliatii victoriosi s-au intalnit la Versailles, langa Paris, pentru a negocia un aranjament de pace care, se spera, avea sa puna pentru totdeauna capat razboiului. Dar, de la bun inceput cele trei personaje-cheie nu s-au inteles: David Lloyd George al Marii Britanii cauta o conciliere si, pentru binele general, revenirea Germaniei la deplina forta economica; Georges Clemenceau al Frantei nu a uitat niciodata sacrificiile tarii sale si a fost de neiduplecat in hotararea sa de a mentine permanent Germania la statutul de tara invinsa; Woodrow Wilson al Statelor Unite, fost profesor de stiinte politice, se ghida mai curand dupa considerente abstracte de justitie decat dupa realitatile practice. Tratatul care a rezultat, semnat in iunie, avea lacune profunde. Germania a pierdut o mare parte din teritoriul sau: Renania demilitarizata urma sa fie ocupata de puterile Aliate, iar o clauza notorie de „vinovatie de razboi” obliga Germania sa plateasca despagubiri imense. Sentimentul Germaniei ca a suferit o nedreptate nu s-a domolit niciodata. Tratatul de la Versailles a sadit samanta ridicarii la putere a lui Adolf Hitler si a nazistilor.

STUDENTII SI TANCURILE. In aprilie 1989, dupa moartea politicianului reformist chinez Hu Yaobag, sute de studenti s-au adunat in Piata Tienanmen din Beijing. Au declarat ca scopul lor era sa deplanga pierderea lui Hu, dar au protestat in acelasi timp impotriva coruptiei guvernamentale si au cerut mai multa democratie. De-a lungul saptamanilor, numarul studentilor a crescut si, la mijlocul lui mai, fusesera adusi 200 000 de ostasi care patrulau prin Beijing. In cele din urma, Partidul Comunist aflat la putere si-a pierdut rabdarea. La 3 si 4 iunie, tancurile au patruns in Piata Tienanman si au masacrat c. 2000 de protestatari. Opinia publica mondiala a fost indignata. In China, devenise clar ca liberalismul economic era de neconceput fara reforma politica. Incepuse asteptarea ca batranii din conducere sa-si dea obstescul sfarsit.

http://Adi Intrebare

Sursa orientativa: Reader’s Digest